Cuprins Caută

1917, ANUL PREMERGĂTOR MARII UNIRI: Regina Maria

10.10.2017
Twitter Facebook

Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, Kent, fiind fiica lui Alfred al Marii Britanii și Irlandei, principe de Saxa-Coburg-Gotha și duce de Edinburgh (1844-1900) și a Marii Ducese Maria Aleksandrovna a Rusiei (1853-1920), și, totodată, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii (1819-1901) și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818-1881), conform volumului ''Dicționarul personalităților feminine din România'' (Ed. Meronia, 2009).

M.S. Regina Maria a României, la încoronare (15 octombrie 1922) 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

Principesa Maria și principele moștenitor Ferdinand s-au întâlnit cu prilejul unei reuniuni puse la cale în martie 1892, la Munchen, de către mama principesei și împăratul Wilhelm al II-lea, la care a fost invitat și regele Carol I. Cei doi principi s-au logodit în luna mai. Câteva luni mai târziu, la 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893, principele Ferdinand se căsătorea cu Maria, în cadrul unei ceremonii organizate la Sigmaringen. Regele Carol I a salutat ''unirea ce s-a săvârșit și s-a sfințit, ca o asigurare pentru viitorul României'', notează volumul ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) — Ferdinand I'' (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004). Ferdinand și Maria au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, până la moartea acestuia la 10 octombrie 1914.

 

Principele Ferdinand și soția sa, principesa Maria, au sosit la București, în ziua de 23 ianuarie/4 februarie 1893. Trenul princiar a fost întâmpinat cu salve de tun în Gara de Nord, unde s-au aflat și regele Carol I, membrii guvernului și alți demnitari. A doua zi, cortegiul regal s-a îndreptat spre Mitropolie, unde s-a oficiat serviciul divin. Perechea princiară a avut șase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria (1900-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1909-1991) și Mircea (1913-1916). Pentru tânăra familie a fost construit Palatul Cotroceni din București (1893-1895) după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, pe locul vechilor case domnești. De asemenea, pentru moștenitorul coroanei, regele Carol I a construit special Castelul Pelișor în complexul familiei regale de la Sinaia. Castelul Pelișor a fost construit între anii 1899-1902 de către arhitectul ceh, Karel Liman (1855-1929). În Actul inaugural al castelului, potrivit http://peles.ro/, se consemnează: ''Noi, Carol I, rege al României, clădit-am această casă alăturea de falnicul castel Peleș pentru iubiții noștri nepoți. Sfințită de biserică spre a aduce binecuvântarea cerului, noi, Ferdinand, principe al României cu Maria, principesă primit-am în această nouă clădire, cu inima recunoscătoare și plină de dragoste. Intrat-am cu ai noștri copii, Carol, Elisaveta și Maria, în anul mântuirii 1903, iar al domniei regelui Carol al 37-lea, în ziua de 24 maiu. Dat-i-am nume, Pelișor.''

Fotografie reprezentând pe regina Maria a României și principesa Ileana (copil), având semnătura în original a reginei. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

Observând interesul tinerei principese față de problemele țării, la decizia regelui Carol I și a principelui moștenitor Ferdinand, Maria a fost numită comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori (cavalerie). Maria a purtat cu mândrie uniforma militară și s-a implicat activ în toate acțiunile pe care Regimentul 4 Roșiori (denumit mai târziu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria") le-a desfășurat.

Principesa Maria a devenit regină a României, odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I. Totul s-a petrecut într-un moment marcat de izbucnirea Primului Război Mondial, la 15/28 iulie 1914, precum și de actul de declarare a neutralității României în cadrul Consiliului de Coroană din 21 iulie/3 august 1914. ''Eram regină! Regina unui popor care învățase să mă cunoască cu timpul. Regină în momentul în care toată Europa era un rug ale cărui flăcări ne atingeau deja frontierele. Eram regină! O nouă pagină amenințătoare se deschidea în fața mea, impresionantă prin posibilitățile neștiute, încărcată de amenințări necunoscute'', notează volumul ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) — Ferdinand I'' (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004).

Încă de la început, regina Maria s-a implicat direct în viața politică. Discuta cu soțul său, avea inițiative, primea miniștri și diplomați, participa la festivități, își susținea cu tenacitate punctele de vedere. În acest context, regina s-a opus de la început participării la război a României, alături de Puterile Centrale, susținând alianța cu țările Antantei în vederea eliberării provinciilor românești aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și făurirea statului național unitar român. În acest sens, volumul amintit mai sus notează că ministrul Austro-Ungariei la București, contele Ottokar Czernin, în informările pe care le trimitea guvernului de la Viena, amintea că regina Maria i-a spus că tratatul din 1883 nu putea împiedica România să meargă împotriva Imperiului Habsburgic: ''Înalta doamnă niciodată cât a trăit regele Carol nu a avut curajul să vorbească atât de deschis despre acest tratat de fier, și regele, care desigur că gândește la fel cu soția lui, se temea de asemenea destul de mult de unchiul său pentru a cocheta cu aceste gânduri''.

Atât în primul război balcanic (1912-1913), când a izbucnit o epidemie de holeră, cât și din momentul implicării României în Primul Război Mondial, dar și în timpul refugiului de la Iași, regina Maria îmbrăcată în haine de soră medicală, a organizat spitale de campanie și a fost alături de soldații răniți pe front sau de bolnavii de tifos. Riscându-și viața fără nicio rezervă, regina Maria a fost numită de popor ''mama răniților'' și ''Regina-soldat''. 

Regina Maria a României, îmbrăcată în uniforma de soră medicală a Crucii Roșii, la Cosmești pe malul Siretului. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării întrunit la Chișinău vota unirea Basarabiei cu România. La câteva luni distanță, în contextul prăbușirii monarhiei Austro-Ungare, la 15/28 noiembrie, Congresul general al Bucovinei a votat în unanimitate: ''Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României'' potrivit volumului ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) — Ferdinand I'' (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004).

În ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Marea Adunarea Națională de la Alba Iulia proclama Unirea cu patria-mamă a provinciilor românești de peste Carpați. În aceeași zi se întorceau de la Iași, regele Ferdinand și regina Maria, Bucureștii redevenind capitala țării. Trenul a oprit în gara Mogoșoaia (mai târziu Băneasa), unde regele și regina au fost întâmpinați de generalul Constantin Coandă și ceilalți membri ai guvernului, de generalul Berthelot și generalul Constantin Presan, precum și de mai mulți ofițeri români, francezi și englezi. Urcați pe cai, regele, regina, principele Nicolae și generalul Berthelot au mers în fruntea oștirii române și a detașamentelor aliate (engleze și franceze), au trecut pe sub Arcul de Triumf, improvizat la intrarea în București. Regina Maria, care își agățase de șa un buchet de crizanteme galbene, îi saluta pe cei care aclamau cortegiul regal. 

Intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria în decembrie 1918. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES 

 

În mai 1919, după Marea Unire din 1918, regele Ferdinand I și regina Maria au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Brașov, Făgăraș, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Țebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistrița, Careii Mari, Baia Marea, Oradea. Pe parcursul întregii sale călătorii, regina a purtat costumul popular românesc. Cu acest prilej, regina consemna: ''În multe sate, calde primiri loiale, iar în final am ajuns la Alba Iulia, micul orășel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român. Este greu de descris primirea ce ni s-a făcut; aici oamenii au fost absolut nebuni de entuziasm.'' 

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Câmpeni, 28 mai 1919; inaugurarea podului. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES 

 

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Țebea, mai 1919; regina Maria la mormântul lui Avram Iancu. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES 

 

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 30 mai 1919; alături de regele Ferdinand se află Iuliu Maniu. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

Principala preocupare a diplomației românești, în cursul anului 1919, a fost ratificarea, prin tratatele de pace, a actelor de Unire din 1918. Șeful delegației române la Paris, Ion I.C. Brătianu, întâmpina multe greutăți ca urmare a faptului că România, ca și alte țări mici, fusese trecută în categoria ''statelor cu interese limitate'' și nu era acceptată la elaborarea tratatelor de pace. Regina Maria, cu acordul lui Ferdinand a decis să plece la Paris pentru a susține cauza României, în contextul relațiilor pe care le avea cu lumea occidentală. La 7 martie a fost primită de Georges Clemenceau, președintele Conferinței de Pace. A doua zi a fost primită la Palatul Elysee de președintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decorație care se conferea șefilor de stat în exercițiul funcțiunii. Regina a avut discuții, la Paris, printre alții, cu Aristide Briand, Eleutherios Venizelos, Lloyd George, Robert Cecil. A mers, apoi, la Londra, unde a fost primită de regele George, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe președintele american Woodrow Wilson în ziua de 10 aprilie. Regina nota: ''I-am vorbit despre speranțele țărilor mai mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, țările mici vor beneficia de Liga Națiunilor.''

Un alt moment important în viața reginei Maria a fost cel de la 15 octombrie 1922, când la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc ceremonia încoronării perechii regale, Ferdinand și Maria, fapt ce a reprezentat simbolul actului unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh. 

Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 15 octombrie 1922; în spate Carol principele moștenitor și Elena principesa moștenitoare. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES 

Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 15 octombrie 1922; în spate Carol principele moștenitor și Elena principesa moștenitoare. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

În octombrie-noiembrie 1926, regina Maria a efectuat un turneu privat în Canada și SUA, fiind însoțită de principele Nicolae și principesa Ileana. A vizitat instituții, întreprinderi, muzee, școli, case memoriale, a avut întâlniri cu oficialități, dar și cu oameni simpli. A vizitat coloniile de români. A ținut cuvântări în care vorbea despre România. Vizita a fost întreruptă în contextul deteriorării stării de sănătate a regelui Ferdinand.

Regele Ferdinand a murit la 20 iulie 1927. În condițiile în care principele Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune, Mihai I a devenit rege al României, la numai șase ani. Prerogativele demnității regale au fost asumate, în 1927, de o Regență (1927-1930), în componența căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație. Carol al II-lea a revenit în țară, în 1930, și contrar angajamentului de a nu mai avea nicio pretenție asupra tronului, s-a proclamat rege.

Regina Maria a fost îndepărtată din viața politică a țării, fapt ce a întristat-o și a nemulțumit-o profund, deopotrivă. S-a retras la Balcic, un castel pe care-l construise în 1925, pe malul Mării Negre, sau la castelul Bran, care-i fusese dăruit, conform hotărârii luate la 1 decembrie 1920, de Consiliul Orășenesc al Branului: ''să dăruim Maiestății Sale Regina Maria a României Mari străvechiul castel al Branului. Donațiunea să fie înainte de toate o expresie a venerației sincere ce o simte și populația orașului nostru față de marea Regină care usca lăcrămile văduvelor și orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiți, întinde ajutor și mângâiere celor ce zac în suferință și împrăștie binecuvântare pretutindenea unde își îndreaptă pașii, și prin toate acestea cucerește cu un avânt irezistibil inimile populației țării întregi'', potrivit http://peles.ro/personalitati/regina-maria/. 

Fotografie reprezentând pe regina Maria a României (stg) și principesa Ileana (dr), în grădina Castelului de la Balcic, având semnătura în original a principesei Ileana. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

Cu o stare de sănătate precară, regina Maria a plecat în 1938 la o clinică din Dresda. La 27 iunie, deși medicii i-au spus că starea de sănătate nu-i permitea efortul unei călătorii lungi și obositoare, a luat hotărârea irevocabilă de a reveni în țară. A încetat din viață la 18 iulie 1938, în Camera de aur a Castelului Pelișor, decorată de ea însăși. Potrivit site-ului menționat, regina Maria a transmis prin testamentul său moral, intitulat ''Scrisoare adresată Țării și Poporului meu'', un emoționant rămas bun poporului cu care se identificase: ''De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, amintește-ți Poporul meu că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare''. 

Funeraliile reginei Maria de România, care au avut loc la Curtea de Argeș; participanți la funeralii: Carol al II-lea, principele Nicolae, Mihai I, patriarhul Miron Cristea, Armand Călinescu, E. Baleff, E. Urdăreanu, Gh. Ionescu-Sisești. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES 

 

Funeraliile reginei Maria de România, care au avut loc la Curtea de Argeș; participanți la funeralii: pe scări (în plan secund)i: Ernest Urdăreanu, Gh.Tătărăscu, Nicolae Iorga, dr. C. Angelescu. În prim plan: Mihai I, regele Carol al II-lea și principele Nicolae. 
Sursa foto: ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / Arhiva istorică AGERPRES

 

Regina Maria a fost membru de onoare al Academiei Române (din 1 mai 1915).

Dintre scrierile sale amintim: ''Cartea de basme a Reginei Maria'' (1923), ''Înainte și după război'' (1925), ''Stella Maris'' (1933), ''Povestea vieții mele'' (1934), potrivit volumului ''Dicționarul personalităților feminine din România'' (Ed. Meronia, 2009).

Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa "Stella Maris" de la Balcic. După Dictatul de la Viena și pierderea de către România a teritoriilor sud-dunărene, inima reginei Maria este adusă la Bran, fiind păstrată într-o casetă de argint, aflată la rândul ei într-o casetă ornată cu pietre prețioase, înfășurată în drapelele României și Angliei natale și așezată într-un sarcofag de marmură, potrivit www.castelulbran.ro. Sarcofagul a fost așezat în cripta unei capele săpate în stâncă dincolo de valea castelului. 

Placă memorială montată în 1995 pe peretele criptei de la castelul Bran, care amintește că inima reginei Maria s-a aflat depusă aici pentru o perioadă de timp

 

După 44 de ani, timp în care s-a aflat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, în 2015, la inițiativa regelui Mihai, Casa Regală și Ministerul Culturii au hotărât ca inima reginei Maria să fie depusă în Salonul de Aur din Castelul Pelișor. 

Caseta de argint în care se află inima reginei Maria este purtată de soldați ai Regimentului de Gardă 'Mihai Viteazul' și escortată de jandarmi călare, în cadrul unei ceremonii organizate de Casa Regală a României, între Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și Splaiul Independenței

 

Principesa Margareta și principele Radu participă la ceremonia în cadrul căreia inima reginei Maria a fost depusă în Camera de Aur a Castelului Pelișor din Sinaia, dupș 77 de ani de la moartea reginei în această sală.

 

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Pentru realizarea acestui material au fost utilizate următoarele surse:

''Dicționarul personalităților feminine din România'' (Ed. Meronia, 2009) 


''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) — Ferdinand I'' (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedică, vol. II, 2004).

http://peles.ro/personalitati/regina-maria/

www.castelulbran.ro.

Sursa articol: https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/10/09/1917-anul-premergator-marii-uniri-regina-maria-10-18-24

×

Căutare