Cuprins Caută

AUDIO. Alexandru Muraru: „Regalitatea rămîne astăzi cel mai important proiect de ţară pe care România l-ar fi putut avea după decembrie 1989”

26.10.2017
Twitter Facebook

 

Profesorul în ştiinţe politice, Alexandru Muraru, a fost astăzi invitatul realizatorului Andrei Ivaşc, în emisiunea Play the Day. O discuţie despre monarhie prilejuită de aniversarea Majestăţii sale, Regele Mihai, care împlineşte astăzi 96 de ani.

– Cum se sărbătorea acestă zi pe vremuri?

– Este de notorietate faptul că ziua regelui nu este întîmplător astăzi şi ziua armatei române, pentru că tot astăzi, în 1945 a fost eliberat ultimul petic de pămînt românesc, drept pentru care s-a găsit această variantă fericită de a da Armatei Române ziua regelui la momentul respectiv şi sigur că cele două date au mers împreună pînă în 1947. Un prilej de a pune două simboluri ale statalităţii, mă refer la monarhie şi la armată ca simbol al prestigiului şi al statorniciei, al stabilităţii. Trebuie făcută aici o distincţie, pentru că de obicei sărbătoarea populară nu coincidea cu ziua de naştere a Regelui Mihai, ci coincidea cu Ziua onomastică, adică cu opt noiembrie, Sfinţii Mihail şi Gavril. Atunci în fiecare an erau manifestări populare care arătau simpatia de care se bucura monarhul.

– Manifestări sincere de altfel.

– Sigur că da. Ele nu au fost niciodată provocate pentru că nici nu era momentul. Regele a fost întotdeauna un personaj foarte îndrăgit, chiar rapoartele sigururanţei şi a securităţii vorbesc după 1947 sau în perioada în care a fost provocată abdicarea, în decembrie 1947, de o nemulţumire populară, lucru ştiut în epocă şi printre istorici, drept pentru care nici abdicarea în sine nu a fost pusă întîmplător pe 30 decembrie, atunci cînd oamenii sînt preocupaţi cu alte lucruri, cînd există o trecere între ani şi aşa mai departe.

– Cum se va sărbători astăzi acest eveniment?

– Astăzi, din punctul de vedere al Casei Regale, există două evenimente importante. Există o ceremonie de decorare care se desfăşoară pentru prima dată după 70 de ani, în Palatul Regal, actualul Muzeu Naţional de Istorie al României, în sala tronului. Şi există un concert anual, cu o tradiţie de peste un deceniu, realizat de către Fundaţia Principesa Margareta, în fapt o strîngere de fonduri pentru tinerii, copiii talentaţi. Regele în momentul de faţă se află la Versoix, în Elveţia, acolo unde este supus unui tratament riguros, în urma diagnosticului primit de la medici anul trecut în martie. Acum, atribuţiile sînt preluate de Principesa moştenitoare Margareta, care este şi custode al Coroanei, iar la Versoix se află cea mai mică fiică a Regelui Mihai, Principesa Sofia.

– Întotdeauna ne-a măcinat această întrebare, cum ar fi arătat România dacă avea pe lîngă preşedinte, Parlament, şi un rege.

– Este, cred, cea mai puternică întrebare de istorie contrafactuală de după 1990. De fapt, regalitatea rămîne astăzi cel mai important proiect de ţară pe care România l-ar fi putut avea după decembrie 1989 şi cu toate că acest lucru nu s-a întîmplat, regalitatea a redevenit parte a României, pentru că ea, în cei 27 de ani, a putut influenţa mersul ţării, chiar şi deposedată de putere politică sau de răspunderi administrative, pentru că regalitatea are în sine o vocaţie naturală de leadership. Vreau să vă mai spun că ceea ce s-a întîmplat în România în ultimii 27 de ani în privinţa regalităţii este fără precedent în regiune şi în general în republicile din lumea întreagă, în sensul în care o familie regală nedomnitoare, care a fost deposedată de puterea politică, şi-a cîştigat dreptul de a exista. Regele s-a întors în ţară cu greu, abia în 1997, deci la aproape opt ani de la prăbuşirea comunismului, după alţi opt ani de oprelişti, şi în general peste tot în Europa, unde sistemul monarhiilor constituţionale s-a prăbuşit după Al Doilea Razboi Mondial, acest lucru s-a petrecut, dar la o intensitate mai mică, şi mă refer aici în special la cele din Balcani, Bulgaria, Serbia, Albania.

– Care e rolul unei Case Regale în anul 2017?

– Rolul unei Case Regale în 2017 într-o republică este acela de a face parte din viaţa statului, de a consolida încrederea în democraţie şi în instituţii, şi de a se face utilă zi de zi ţării pe care o serveşte, pentru că în definitiv, regalitatea nu serveşte clasa politică, ci serveşte cetăţenii, creşte încrederea în instituţii, şi sigur că aici există şi un rol foarte important al Casei Regale a României, acela de a fi fost implicată în cele două procese continentale, aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană, ştim foarte bine că au existat şi există în continuare turnee de reprezentare, în genral acţiuni acolo unde mecanismele statului nu pot ajunge, mă refer la Casele Regale europene. Să nu uităm că aproape o treime din statele membre UE sînt monarhii şi relaţia cu acestea presupune o dinamitate.

 

Majestatea Sa Regele Mihai I al României împlinește azi 96 de ani. Deși în vârstă și în suferință, Regele Mihai I rămâne un simbol al opoziției față de dictaturile de extremă dreapta și de extremă stânga. Este regele care i-a înfruntat deopotrivă pe Hitler și pe Stalin. În plus, este cel care a stabilit o serie de premiere mondiale și naționale.

Regele Mihai I s-a născut în 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea al României, pe atunci Principe Moștenitor, și al Reginei-Mamă Elena. Pentru că tatăl său a renunțat la Tron și s-a stabilit în străinătate, Mihai al României a fost proclamat Principe Moștenitor la doar câțiva ani. În vara anului 1927, bunicul său, Regele Ferdinand I al României, a încetat din viață, iar copilul în vârstă de aproape șase ani a fost proclamat Rege al României sub numele de Mihai I.

Era primul Rege al României care urca pe Tron minor și sub tutela unei Regențe. Mihai I a domnit doar până în iunie 1930, când s-a întors în țară tatăl său, care a devenit Rege sub numele de Carol al II-lea. Mihai I era primul Rege detronat, care a primit în schimb titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. După 10 ani de domnie, Carol al II-lea s-a confruntat cu prăbușirea aliaților tradiționali ai României. A reușit să salveze ființa statului român, însă a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ocupate de URSS, Transilvania de Nord, ocupată de Ungaria, și a consimțit la cedarea Cadrilaterului către Bulgaria.

Carol al II-lea a fost îndepărtat de la putere de generalul Ion Antonescu, în 1940, care l-a readus pe tron pe Mihai I, care devenea, astfel, primul Rege al României care avea o a doua domnie. În primii ani ai domniei, rolul lui Mihai I a fost unul strict decorativ, pentru că dictatorul Ion Antonescu își asumase întreaga putere în stat. De exemplu, Mihai I a aflat de la radio că România declarase război contra URSS. Vreme de trei ani, armata română a luptat contra Sovietelor pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei, însă, după dezastrul de la Stalingrad, victoria Națiunilor Unite a devenit evidentă.

×

Căutare